Nu-ţi irosi cancerul

Cu mai mult timp în urmă am postat, unul câte unul, zece gânduri despre cancer, aparţinând lui John Piper, care m-au ajutat foarte mult în lupta cu această boală. Acum m-am gândit să le pun toate împreună ca să le puteţi citi ca un întreg. De asemenea, la sfârşit veţi găsi o adresă unde puteţi citi şi asculta mult mai multe lucruri spuse de acest mare om al lui Dumnezeu. V-o recomand cu căldură.

1. Îţi vei irosi cancerul dacă nu crezi că îţi este dat de Dumnezeu

Nu e corect să spunem că Dumnezeu foloseşte cancerul, dar nu El ni-l dă. Dumnezeu permite totul cu un motiv. Iar motivul Îi determină planul. Dacă prevede dezvoltări moleculare ce devin cancer, El le poate opri sau nu. Dacă nu le opreşte, înseamnă că are un scop. Şi fiindcă El e infinit de înţelept, este corect să spunem că acest scop constituie planul Său. Satan este real şi cauzează multe plăceri şi dureri. Însă el nu e suprem. Astfel, când l-a lovit pe Iov cu bube (Iov 2:7), acesta a recunoscut că totul venea, în ultimă instanţă, de la Dumnezeu (2:10), iar scriitorul inspirat a confirmat acest lucru: „Ei… l-au plâns şi l-au mângâiat pentru toate nenorocirile pe care le trimesese Domnul peste el“ (42:11). Dacă nu crezi că Dumnezeu ţi-a dat cancerul, îl vei irosi.

2. Îţi vei irosi cancerul dacă crezi că este un blestem, şi nu o binecuvântare

„Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului“ (Romani 8:1). „Cristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, făcându-Se blestem pentru noi“ (Galateni 3:13). „Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov, nici vrăjitoria împotriva lui Israel“ (Numeri 23:23). „Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce trăiesc fără prihană (Psalmii 84:11)“

3. Îţi vei irosi cancerul dacă îţi găseşti mângâierea în şanse pe care le ai, şi nu în Dumnezeu

Scopul pentru care Dumnezeu ţi-a dat cancerul nu este ca să te determine să-ţi calculezi omeneşte, raţional şansele. Lumea îşi găseşte mângâierea în şanse. Creştinii nu. Unii îşi numără carele (procentele supravieţuirii), alţii îşi numără caii (efectele secundare ale tratamentului), dar noi ne încredem în numele Domnului Dumnezeului nostru (Psalmii 20:7). Scopul lui Dumnezeu reiese limpede din II Corinteni 1:9: „Ne spunea gândul că trebuie să murim, pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu, care învie morţii.“ Dumnezeu ţi-a dat cancerul pentru ca (printre mii de alte lucruri bune) să dărâme orice sprijin al inimii tale, astfel încât să te încrezi numai în El.

4. Îţi vei irosi cancerul dacă refuzi să te gândeşti la moarte

Toţi vom muri dacă Isus îşi amână întoarcerea. A nu ne gândi cum va fi să părăsim această viaţă şi să-L întâlnim pe Dumnezeu este o nebunie. Ecleziastul 7:2 zice: „Mai bine să te duci într-o casă de jale [la o înmormântare] decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om, şi cine trăieşte îşi pune la inimă lucrul acesta.“ Cum îţi vei pune la inimă lucrul acesta dacă nu te gândeşti la el? În Psalmii 90:12 citim: „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă.“ A-ţi număra zilele înseamnă a te gândi cât de puţine sunt şi că se vor sfârşi. Cum vei căpăta o inimă înţeleaptă dacă refuzi să te gândeşti la acest lucru? Ce irosire este să nu ne gândim la moarte!

5. Îţi vei irosi cancerul dacă crezi că a-l învinge înseamnă să rămâi în viaţă, şi nu să te apropii de Cristos

Scopul lui Satan şi scopul lui Dumnezeu în ce priveşte cancerul tău nu sunt aceleaşi. Satan intenţionează să-ţi stingă dragostea pentru Cristos. Dumnezeu vrea să-ţi înflăcăreze dragostea pentru Cristos. Cancerul nu câştigă dacă mori, ci câştigă dacă nu te apropii de Cristos. Scopul lui Dumnezeu e să te înţarce de la sânul lumii şi să te hrănească din suficienţa lui Cristos. Are menirea de a te ajuta să zici din toată inima: „Privesc totul ca o pierdere faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu“ şi să ştii că „a trăi este Cristos, iar a muri este un câştig“ (Filipeni 3:8; 1:21).

6. Îţi vei irosi cancerul dacă petreci mai mult timp citind despre cancer decât despre Dumnezeu

Nu este rău să fii informat despre cancer. Ignoranţa nu e o virtute. Însă râvna de a cunoaşte cât mai multe lucruri în detrimentul cunoaşterii lui Dumnezeu este un semn al necredinţei. Rolul cancerului este să ne facă mai sensibili faţă de Dumnezeu. Cancerul este menit să dea forţă poruncii: „Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul“ (Osea 6:3). Este menit să ne sensibilizeze faţă de adevărul din Daniel 11:32: „Dar aceia din popor care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor vor rămâne tari şi vor face mari isprăvi.“ Cancerul este menit să ne facă neclintiţi ca stejarii: „[El] îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe duce la bun sfârşit“ (Psalmii 1:2, 3). Ce irosire să citim zi şi noapte despre cancer, şi nu despre Dumnezeu!

7. Îţi vei irosi cancerul dacă laşi ca acesta să te ducă în singurătate în loc să-ţi întărească relaţiile

Când a adus apostolului Pavel darurile trimise de biserica din Filipi, Epafrodit s-a îmbolnăvit şi era cât pe ce să moară. Pavel le-a zis filipenilor: „Căci dorea fierbinte să vă vadă pe toţi; şi era foarte mâhnit, pentru că aflaserăţi că a fost bolnav“ (Filipeni 2:26). Ce răspuns uimitor! Nu zice că ei erau mâhniţi pentru că el s-a îmbolnăvit, ci că el era mâhnit pentru că ei auziseră că el s-a îmbolnăvit. Aceasta doreşte Dumnezeu ca rezultat al cancerului: o inimă care iubeşte profund şi îi pasă cu adevărat de oameni. Nu-ţi irosi cancerul retrăgându-te în tine însuţi.

8. Îţi vei irosi cancerul dacă te întristezi ca cei care nu au nădejde

Apostolul Pavel a folosit această expresie cu privire la cei care pierdut fiinţe dragi: „Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde“ (I Tesaloniceni 4:13). Moartea aduce întristare. Chiar şi pentru credincios. El îşi pierde trupul, fiinţele dragi şi slujba de pe pământ. Însă întristarea lui e diferită – ea cuprinde şi nădejde: „Ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul“ (II Corinteni 5:8). Nu-ţi irosi cancerul întristându-te ca cei care nu au această nădejde.

9. Îţi vei irosi cancerul dacă tratezi păcatul la fel de uşor ca înainte

Sunt păcatele tale la fel de atrăgătoare precum au fost înainte de a te îmbolnăvi? Dacă da, îţi iroseşti cancerul. Cancerul este menit să distrugă apetitul pentru păcat. Mândria, lăcomia, pofta, ura, neiertarea, nerăbdarea, lenea, amânarea – toate acestea sunt ţinte ale cancerului. Nu te gândi numai să lupţi împotriva cancerului. Gândeşte-te de asemenea să lupţi alături de cancer. Păcatele acestea sunt duşmani mai răi decât cancerul. Nu irosi puterea cancerului de a zdrobi aceşti inamici. Lasă ca prezenţa eternităţii să dovedească inutilitatea păcatelor timpului. „Ce ar folosi un om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi ori s-ar pierde pe sine însuşi?“ (Luca 9:25).

10. Îţi vei irosi cancerul dacă nu-l foloseşti ca o oportunitate de vestire a adevărului şi gloriei lui Cristos

Creştinii nu se află niciodată într-o împrejurare dintr-o greşeală divină. Există motive pentru care ne aflăm unde ne aflăm. Iată ce a zis Isus despre situaţiile grele, neplănuite: „Vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni: vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în temniţe, vă vor târî înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor, din pricina Numelui Meu. Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiţi mărturie“ (Luca 21:12-13). La fel este şi cu cancerul. Acesta va fi o oportunitate pentru mărturie. Cristos e infinit de preţios. Cancerul îţi oferă oportunitatea de a arăta că El preţuieşte mai mult decât viaţa. Nu-l irosi.

de John Piper, © Desiring God. Site: ro.desiringgod.org

cu drag,
Ramo

Cristos a înviat!

Doresc ca Răscumpărătorul nostru viu să vă umple inimile de bucurie, pace, lumină şi să vă apropie mai mult de El. Numele Lui să fie înălţat şi glorificat pentru lucrarea măreaţă pe care a făcut-o pe cruce.

Cristos a înviat!

Cu drag,

Ramo

Poezie

„Nu poate Suveranul ce locuieşte-n cer
Să-mpartă daruri cum doreşte,
Pe unii să-i aleagă, în timp ce alţii pier,
Şi totuşi mila Lui domneşte?

Răcneşte creatura spre al său Creator,
Zicându-I Domnului: „Nedrept!”,
Când prin Cuvântul slavei şi tunete în zbor
El schimbă lumile-n deşert?

O, suflet, ai odihnă, şi nu te tulbura:
E-un adevăr atât de mare!
Ascultă doar Cuvântul şi sfântă voia Sa
Dorind schimbarea cu ardoare!“

(Adaptare din Doctrina reformată a predestinării, de Loraine Boettner)

Cel ce mi-a fost ca un tată

Vă scriu aceste rânduri îndurerată de pierderea bunicului meu. În urmă cu două zile el a încetat din viaţă la 89 de ani. Deşi a avut o viaţă zbuciumată şi deseori a fost la un pas de moarte, a făcut parte din „cei tari“ despre care vorbeşte Scriptura. Pentru mine, el a fost ca un tată, având întotdeauna un cuvânt de încurajare sau o vorbă bună. L-am iubit din suflet, iar acum mi-e greu să mă obişnuiesc cu gândul că el nu mai este printre noi. Mă mângâi totuşi cu speranţa că L-a cunoscut pe Dumnezeu cu adevărat şi că acum este în prezenţa Lui, îmbrăcat în neprihănirea lui Cristos.

„Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea" (Ps. 62:5).

Cu drag,
Ramo

Fericire adevărată

Lumea este într-o continuă căutare a fericirii. Însă fericirea este doar pentru cine crede în Cristos. Ea se găseşte numai în Isus, în renunţarea la neprihănirea proprie şi în umila primire a Lui. Nu există fericire adevărată fără Isus!

Ce fericire poate avea inima când este neînnoită, când păcatele sunt neiertate şi sufletul, neîndreptăţit – şi astfel condamnat şi expus dreptei mânii a lui Dumnezeu? Cititorule, nu visa la fericirea adevărată până nu te căieşti de păcate la crucea lui Cristos!

Poate că eşti un fiu ori o fiică a întristării; poate că în acest cuptor ai fost ales şi este sfânta voie a Domnului să rămâi în el toate zilele vieţii tale. Poate că eşti un copil al sărăciei şi ai puţin din bunurile acestei lumi – eşti singur, neglijat, dispreţuit. Priveşte totuşi în sus: eşti preţios pentru Dumnezeu! Eşti ca lumina ochilor Lui. El te iubeşte mai mult decât îşi iubeşte o mamă copilul, căci te iubeşte din eternitate şi, pentru lauda gloriei harului Său, te-a primit în Preaiubitul.

Înţelege că oricât de greu este drumul, oricât de încins este cuptorul, oricât de cruntă e sărăcia şi oricât de tristă e situaţia în care te găseşti, vei avea pacea şi fericirea pe care lumea nu le cunoaşte, şi nici nu poate să le cunoască.

„Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus“
(Filipeni 4:6, 7).

(Adaptare după Octavius Winslow)

După un an

Împlinirea unui an de la operaţie m-a prins tot la Cluj. Numai că de data aceasta am fost pentru un consult prin care medicul chirurg avea să stabilească evoluţia stării mele. Deşi recunosc că am avut emoţii, concluzia finală m-a încurajat foarte mult. După un an de tratament incomod - radioterapie, hormonoterapie, perfuzii etc. -  medicul mi-a zis: „Nu bine, ci foarte bine.“ Încă o dată (dacă mai era nevoie) Dumnezeu mi-a arătat nu numai că sunt în mâna Lui, ci şi că El se îndură de mine într-un mod minunat. Trebuie să spun că nu doar concluzia medicului, ci şi analizele prealabile au fost, cu mici excepţii, foarte bune. În faţa tuturor acestor lucruri nu pot decât să-I mulţumesc şi să zic că harul Lui e nespus de mare.

Vă mulţumesc tuturor pentru dragostea cu care mă susţineţi.

Cu drag,

Ramo

P.S. - Am făcut o fotografie cu Raul în centrul Clujului ca să ne amintim şi vizual de această zi de bucurie (faceţi click pe ea pentru a o afişa mai mare).

Scintigrafie la Szeged

Se apropie împlinirea unui an de la operaţie, ocazie cu care va trebui să merg la Cluj pentru o examinare medicală amănunţită. Deci în prezent fac diferite analize necesare examinării, printre care şi scintigrafia. De fapt, aceasta am făcut-o ieri la Szeged. Rezultatul a fost unul, să spun aşa, liniştitor. Problema semnalată cu un an şi jumătate înainte a rămas, practic, neschimbată: aceeaşi pată suspectă pe coasta 12 din partea dreaptă. Faptul că nu s-a modificat (nu s-a mărit) este un semn bun. Există o altă suspiciune la coasta 6, dar e slabă, şi nu poate duce la un diagnostic concret. Dumnezeu mi-a dovedit de atâtea ori că este alături de mine şi sunt sigură că nici de data aceasta nu mă va lăsa singură. Sunt în mâinile Lui şi, de aceea, orice mi se va întâmpla va fi pentru că aşa vrea El. Încurajarea aceasta îmi vine şi din următorul verset:

„Căci Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, şi-l înconjuri cu bunăvoinţa Ta cum l-ai înconjura cu un scut“ (Ps. 5:12).

Cu drag,
Ramo